La adio Maestrului Nicomah

La adio Maestrului Nicomah
(3 iulie 1923 – 19 martie 2013)

​Asociatia „Fiii si Prietenii Caracalului” si-a luat un dureros si nedrept adio de la primul ei Presedinte de Onoare, romanateanul dedicat, scriitorul rafinat, scenaristul admirat si epigramistul invidiat Nicolae Paul Mihail.

A scris mult, imaginatia sa purtandu-i pe cititori „Sub aripa vântului de noapte”(1980) de la „Femeia cibernetica”(1969) la „Genoveva de Trabant”(2009), facandu-i să traiasca „Allegretto” (2010) „Întamplari ciudate la miezul noptii”(1984) si daruindu-le cate un „Trandafir galben”(2009) atunci cand îsi puneau toate sperantele „La roata norocului” (2000).

​Desi a fost un luptator, luandu-se „La tranta cu Hercule”(2004) caruia i-a aruncat „Manusa de catifea”(2006), cu 100 de zile înainte de a împlini 90 de ani si-a acoperit chipul cu „Masca de argint”(1985) si, plans de „Lacrima cerului”(1991), a plecat lasandu-ne sufletele îndurerate de nedreapta „Disparitie a profesorului”(1974), asa cum i se adresa scriitorul Eugen Barbu în perioada când au scris împreuna zeci de scenarii de film.

Nicolae Paul Mihail

Ramane în urma o opera imensa: 21 de volume de proza, 29 de scenarii de film proprii sau în colaborare, sute de epigrame si mii de articole care au acoperit domenii apropiate spiritului enciclopedic al maestrului. La opera tiparita se adauga discursurile sclipitoare si discutiile de neuitat cu toti cei care s-au bucurat de prezenta sa uriasa cand, asa cum spunea, desi stabilit de peste 50 de ani la Sinaia, revenea foarte des în Caracal. Revenea aici si totodata la asociatia „Fiii si Prietenii Caracalului” „condus de acea atractie secreta la care concura dragostea de parinti, de prieteni, solidiaritatea tribala, patriotismul local si, în general, credinta ca pamantul, istoria si oamenii acestor locuri pastreaza înca multe comori secrete pe care trebuie sa le aducem la lumina.”

Nicolae Paul Mihail 2

Cu fiecare prezenta a sa printre caracaleni a oferit portii consistente de spirit si suflet romanatean locului în care s-a nascut si a descoperit comori nestiute pe care le-a lasat mostenire celor care i-au fost alaturi.

Traditia spune ca cei pe care Domnul îi cheama la el în zilele premergatoare sarbatorilor pascale ajung cu siguranta în Rai, ale carui porti sunt deschise în aceasta perioada.

Sa ne rugam pentru cel care a plecat acum dintre noi si sa speram ca atunci cand în mod inexorabil vom parasi si noi aceasta lume ne vom întalni acolo cu omul pe care l-am pretuit atat de mult cat timp a fost printre noi, si pe care îl vom plage si îl vom pomeni câte zile vom mai avea de trait.

Adio, Maestre Nicomah!