NEDA MARINESCU sau lumina care ne
urmăreşte mereu

zauleanu Fulgere si lacrimi de lumina, oameni exceptionali din Romanati au sfaramat ziduri pline de ceti si au deschis calea adevarului si frumusetilor vietii. intre ei si savantul de renume mondial, fizicianul Neda Marinescu.
Nascut la 10 octombrie 1900 in Gradinile Romantiului, urmeaza scoala in satul natal, trece apoi, pentru scurt timp, pe la scoala de popi din Rimnicu Vilcea, iar din 1914 vine la Caracal copil de trupa la Regimentul 2 Calarasi. Aici face dovada unor calitati deosebite si, intr-una din zile, iese la raport si cere sa fie inscris la liceu, desi anul scolar incepuse de trei luni. I se aproba, invata cu multa usurinta si recupereaza tot ceea ce pierdu-se anterior, obtinand note foarte bune. Forta de munca si capacitatile intelectuale remarcabile ii ingaduie sa parcurga doi ani scolari odata si sa-si incheie studiile in chip stralucit.
neda Drumul prin viata il poarta apoi la Facultatea de fizica a Universitatii din Bucuresti, dar pentru ca nu avea mijloace de intretinere reuseste sa se angajeze la Aeronautica Buzau-Bucuresti, primind in acelasi timp si o bursa de merit. Ca student face dovada unui efort de pregatire si creatie care il impun in lumea universitara.
Termina facultatea in 1925 si pleaca imediat in Franta pentru a-si continua studiile la Facultatea de Stiinte de la Sorbona. Aici ramane pana la 31 mai 1927, obtinand Certificatul nr. 19 cu calificativul „Doctor in stiinte fizice”, cu precizarea „Foarte onorabil”. Este asistentul lui Jean Perrin si apoi a lui Pierre Curie. Ulterior, isi realizeaza singur un laborator si face cercetari independent de cei doi mari savanti. Ca inginer radioelectrician a fost promotorul radarului (1934) si un pionier pe plan mondial al studiului ultasunetelor si aplicarii lor in medicina, precum si al cercetarilor in biofizica.
La Paris si in alte centre universitare din Europa, precum Oxford, Cambridge, Viena, Praga, Milano si Bucuresti a sustinut cursuri si conferinte care au starnit interesul si elogiile oamenilor de stiinta din acele timpuri.
Dupa ce trece prin furcile caudine ale Rezistentei franceze ca cetatean francez, fiind ranit si prizonier la germani si rascumparat de Franta in schimbul a doi generali germani, in anul 1951 pleaca in Argentina unde infiinteaza Institutul de Cercetari Nucleare, pe langa Universitatea din Cordoba. Timp de aproape opt ani preda cursuri de specialitate si conferentiaza la prestigioase universitati din Lumea Noua.
Moare la 5 iulie 1959 si este inmormantat la Mausoleul National al Argentinei din Cordoba, departe de tinutul viu al Romanatiului, parca ursit sa poarte dureros in piept „rana lui Ulise”. Flacara cercetarii stiintifice va ramane mereu aprinse in urma acestui fiu al Romanatiului. in Caracal, oras unde si-a facut studiile liceale, un simpozion si un concurs de fizica cu o larga participare nationala, ii onoreaza numele ca o lumina ce ne urmareste mereu.

Ion Zauleanu

Articol publicat in Revista „Vitralii romanatene” An VIII (1-2) 2015