ROMANAŢI – HOTAR DE SUFLET ŞI CUVÂNT CARE ZIDEŞTE

Judeţul Romanaţi a fost una dintre unităţile administrative ale Regatului României. Dispus în S-V Olteniei, între râul Olt şi Dunăre şi având o suprafaţă de 3560 kmp, fostul judeţ avea drept reşedinţă oraşul Caracal. Conform datelor recensământului din anul 1930 populaţia judeţului era de 271.096 de locuitori, 98,4% dintre aceştia fiind români.

Istoria judeţului ne aduce dovezi remarcabile de continuitate şi particularitate care-i scot în evidenţă atât condiţiile favorabile dezvoltării economice, cât şi existenţa unei vieţi sociale şi culturale deosebite. Aici s-a dezvoltat una din cele mai puternice culturi neolitice, piese de ceramică cu o vechime de peste şase mii de ani descoperite în şantierele arheologice deschise în judeţ fiind dovezi de necontestat. Fiind situat pe valea Oltului, teritoriul judeţului s-a aflat în inima Daciei Traiane, în drumul legiunilor romane către Apulum. Faptul că prezenţa romană a fost aici foarte intensă o dovedesc descoperirile arheologice de la Romula, Reşca de astăzi, unde se pare că a fost capitala Daciei Inferioare. După ce Dacia a fost părăsită de legiunile romane, sub Aurelian, în Malva, Celeiul de azi, au rămas totuşi importante formaţiuni militare, ca santinele înaintate ale imperiului. Locuitorii judeţului au fost participanţi activi la toate marile evenimente ale devenirii şi afirmării naţionale: mişcarea revoluţionară condusă de Tudor Vladimirescu, Revoluţia de la 1848 care a început chiar pe teritoriul judeţului prin Proclamaţia de la Islaz, evenimentele premergătoare Unirii Principatelor, Războiul de Independenţă. Romanaţenii s-au înrolat fără ezitare în unităţile luptătoare care au scris adevărate pagini de eroism în cele două războaie mondiale.

Istoria judeţului Romanaţi a scris pagini de esenţă în istoria naţională a românilor prin contribuţii majore la cunoaşterea şi aprofundarea unor aspecte şi evenimente, unele dintre ele rămânând cu valoare de unicat.

Judeţul a fost desfiinţat odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950. După desfiinţare, localităţile aflate în componenţa sa au făcut parte din regiunea Oltenia, din 1968 fiind incluse în judeţul Olt, fără să se ţină cont de dorinţa locuitorilor. Foştii romanaţeni au cerut după anul 1989 reînfiinţarea judeţului Romanaţi. Propunerea a ajuns şi la parlament, dar nu s-a concretizat din cauza efortului financiar pe care îl implica un asemenea proiect.

Judeţul Romanaţi a dat de-a lungul vremii foarte multe personalităţi de anvergură naţională şi internaţională, în domenii precum literatură, artă, ştiinţe exacte, teatru, ştiinţe militare, film, sport, gazetărie… Scurte biografii ale acestor adevăraţi ambasadori ai meleagurilor unde s-au născut, au copilărit şi au urmat primele etape vieţii de şcolari şi liceeni apar în cele două volume având titlul Fiii Romanaţiului, publicate de profesorul Dumitru Botar.

Locuitorii fostului judeţ Romanaţi, oamenii de cultură şi cei care nu pot rămâne indiferenţi la ceea ce înseamnă cunoaşterea trecutului, respectarea tradiţiilor şi cinstirea înaintaşilor nu pot uita nedreptatea făcută în urmă cu peste o jumătate de secol. De aceea cuvintele Romanaţi şi romanaţean sunt adevărate cuvinte simbol pe care trăitorii de azi pe aceste meleaguri le transformă în acţiuni, instituţii, acte de cultură, asociaţii şi publicaţii care zidesc pentru prezentul şi viitorul comunităţii.

Revista  Vitralii Romanaţene, editată de asociaţia Fiii şi prietenii Caracalului se bucură de o deosebită apreciere în rândul cititorilor, în paginile ei apărând atât materiale de interes pentru viaţa comunităţii, cât şi pagini de literatură şi poezie ale unor profesionişti ai condeiului, precum scriitorul Nicolae Paul Mihail şi poeţii Paul Aretzu ori Aurelian Titu Dumitrescu.

Valoarea de cuvânt care zideşte a numelui fostului judeţ Romanaţi a devenit cu adevărat deplină odată cu înfiinţarea unei episcopii pe aceste meleaguri, înfăptuire care, aşa cum spunea la întronizarea sa din 25 martie 2008 Prea Sfinţitul Sebastian „este o reparaţie morală pe care Biserica noastră începe să o facă fiecărui judeţ văduvit până acum de funcţionarea unei Episcopii”. Lacrima de pe obrazul istoriei fostului judeţ abuziv desfiinţat şi al locuitorilor lui a fost îndulcită de Horărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române întrunit în zilele de 25-26 februarie 2009 de a aproba Hotărârea Adunării Eparhiale a Episcopiei Slatinei de schimbare a titulaturii în Episcopia Slatinei şi Romanaţilor.

CARACAL  -  ISTORIE  ŞI  ACTUALITATE

Municipiul Caracal se întinde pe o suprafaţă de 72 kmp  în câmpia cu acelaşi nume din sud-estul Olteniei, la 44 grade şi 7 minute latitudine nordică şi 24 grade şi 21 minute longitudine estică, având, prin formă şi aşezare, toate caracteristicile oraşelor de şeş. Este străbătut de pârâul Caracal, ale cărui ape sunt canalizate subteran pe cuprinsul localităţii. Altitudinea variază de la 95,5 metri în partea de est, până la 128,3 metri în partea de sud-vest.

Dacă, în conformitate cu o statistică a anului 1845, Caracalul avea în cele 10 mahalale 952 de familii, deci aproximativ 5.000 de locuitori, recensământul din anul 2002 înregistrează un număr de 36.406 locuitori, din care 2.000 de tineri plecaţi la studii în ţară.

Cu mii de ani în urmă se poate spune că a fost o aşezare (sat), situată mai târziu pe vechiul drum roman ce lega Sucidava de Romula-Malva. Că este aşa o dovedesc nuclee de piatră specifice culturii de prund, unelte de silex şi ciocane de piatră cu locaşuri de înmănuşare descoperite cu ocazia amenajării parcului „Constantin Poroineanu“, fosile animaliere, fragmente de vase pictate şi de ceramică reprezentând cultura Vădastra, obiecte de bronz şi de fier.

Trecerea de la nivelul de aşezare rurală la cea de târg, se va face mai târziu, odată cu dezvoltarea agriculturii şi a comerţului în această parte a ţării, şi creşterii importanţei drumurilor comerciale ce veneau din Transilvania pe valea Oltului la Dunăre şi cele ale Craiovei şi Bucureştilor, ce se întretăiau la Caracal. În timp devine oraş-capitală a fostului judeţ Romanaţi.

Până în prezent, se acceptă ca primă atestare documentară a localităţii Caracal, hrisovul emis la  17 noiembrie 1538, la cancelaria de la Târgovişte a domnitorului Ţării Româneşti Radu Vodă Paisie (1535-1545), fiul nelegitim al lui Radu cel Mare.

Până în momentul când întreaga Românie a trecut de la comunism la democraţie, epoca industrializării a făcut din Caracal un oraş agro-industrial în care se produceau anual mii de vagoane de marfă, milioane de bucăţi tricotaje, zeci de mii de tone de conserve din legume, fructe şi carne, zeci de mii de hectolitri de lapte, mii de garnituri de mobilă, sute de mii de tone de nutreţuri combinate, zeci de mii de tone de carne … În aceeaşi perioadă oraşul a crescut din punct de vedere edilitar, pe orizontală şi pe verticală, s-au construit peste şase mii de apartamente, s-au ridicat şcoli şi licee în noile cartiere de blocuri, instituţiile culturale şi sportive s-au impus prin activităţi apreciate de public şi specialişti.

Caracalul a parcurs la fel ca întreaga ţară cei aproape cincizeci de ani de comunism, şi în anul 1989, a contribuit la căderea dictaturii, militari din garnizoană plătind cu viaţa în acţiunile la care au participat pentru triumful revoluţiei în capitala ţării. Tranziţia societăţii româneşti este şi tranziţia municipiului Caracal, unde după anul 1989 au avut loc transformări cu urmări profunde, atât în viaţa politică, economică, socială, cât şi în cea culturală a comunităţii.

Oraşul Caracal a fost ridicat la rangul de  municipiu prin legea nr. 104/24 noiembrie 1994, fiind al doilea municipiu din judeţul Olt, ca urmare a ponderii pe care o deţinea în zonă, atât ca dezvoltare edilitară, cât şi ca număr de locuitori, producţie industrială şi agricolă, calitate a vieţii culturale şi sportive, zestre spirituală şi potenţial uman deosebit.

Aşezat în Câmpia Caracalului, este tipic prin formă şi aşezare, oraşelor de şeş. Este străbătut de pârâul Caracal, ale cărui ape sunt canalizate subteran pe cuprinsul localităţii. Altitudinea variază de la 95,5 metri în partea de est, până la 128,3 metri în partea de sud-vest.

Municipiul se mândreşte cu numele ilustre ale unor caracaleni precum: Neda Marinescu – fizician, Radu Şerban – compozitor, Ştefan Braborescu – actor, Marius Bunescu, Ion Musceleanu – pictori, Virgil Carianopol – poet, Vasile Maciu – istoric, Nicolae Paul Mihail, Radu Niţu – scriitori, ori Aurelian Titu Dumitrescu şi Paul Aretzu – poeţi, Iuliana Manţoc – scenograf,  Marius Tucă – director de ziar cu acoperire naţională, şi mulţi alţii, adevărate valori ale domeniului pentru care s-au pregătit, la început pe băncile şcolii caracalene.

Dezvoltarea mai accentuată a activităţii economice va crea condiţii pentru ca viaţa culturală şi sportivă să se ridice la nivelul pe care-l merită cei ce se instruiesc, muncesc şi se formează pentru viaţă în această comunitate.

ing. Bănică Gheorghe